Din spatele obiectivului privea moartea!

Fetita si vulturul

Am descoperit de curand viata unui om controversat, sensibil, neinteles, solidar cu semenii, numele lui Kevin Carter. Un fotojurnalist cu o ascensiune fulminanta in meseria sa, ascensiunea se datoreaza fotografiei de mai sus pentru care a castigat premiul Pulitzer in 23 mai 1994.

Cum era de asteptat aceasta fotografie naste controverse, unii il felicita pentru imaginea reala din Sudan la vremea respectiva, altii il critica pentru lipsa de reactie si spun chiar ca nu pot sa faca diferenta intre el si vulturul din poza. Se naste o controversa in interiorul lui, datorita fotografiei, imaginea cu fetita la pamant incercand sa supravietuiasca si vulturul care face exact ce ii spune instinctul lui de pradator asteapta ca ea sa moara.
"La aproape 300 de metri de Ayod, am întâlnit-o pe micuţă. Era moartă de foame şi încerca să ajungă la centrul de alimentare. Era atât de slăbită că nu putea face mai mult de doi paşi fără să cadă pe spate. Căuta cu disperare să se protejeze de soarele care ardea, acoperindu-şi capul cu mâinile scheletice. La un moment dat, s-a ridicat cu greu în picioare pentru o nouă tentativă de a merge, gemând încetişor, cu vocea ascuţită. Bulversat, m-am retras în spatele muncii mele, fotografiindu-i mişcările dureroase. Dintr-o dată, micuţa a căzut şi s-a oprit cu faţa în praf. Câmpul meu vizual era cedat teleobiectivului, de aceea nu am observat zborul vulturilor care se apropiau, până ce unul dintre ei a intrat în cadru. Am declanşat, apoi am alungat pasărea cu o lovitură de picior. Totul urla în mine. Ajunsesem la unu sau doi kilometri de sat când am izbucnit în lacrimi."(K.Carter)
Cand este anuntat initial de redactora lui sefa ca a castigat premiul Pulitzer, datorita acestei fotografii izbucneste in lacrimi.

Kevin Carter

Starea lui se agraveaza incepe sa fie din ce in ce mai depresiv, datorita atrocitatilor pe care le-a vazut din spatele obiectivului, un aport il au bautura si drogurile "pipa alba", pe care o fuma la inceput ca sa intre in gratiile lorzilor de razboi locali.
Macinat de ganduri, regrete si neajunsuri se sinucide, cateva cuvinte din scrisoarea de adio adresata parintilor: “Îmi pare rău, îmi pare tare rău. Durerea depăşeste bucuria de a trăi pana într-acolo încat bucuria nu mai exista.”
Ca o ironie Kevin se trezeste in mijlocul pustietatii, exact ca in fotografia lui, el fiind fetita si cei care il critica pentru lipsa de reactie intruchipati in vultur.
În memoria lui Kevin Carter s-a turnat, în 2005, filmul The Death of Kevin Carter: Casualty of the Bang Bang Club, în regia lui Dan Krauss, nominalizat la Oscar în acelaşi an pentru cel mai bun documentar de scurt metraj.

Pentru cei care vor sa citeasca mai mult despre Kevin Carter aici si aici

Distribuie

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•